Ce stim despre ADHD?

ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) este o afectiune care afecteaza profund abilitatea unei persoane de a reusi in viata.(acasa, la scoala si in relatiile sociale). Sigur, aceasta definitie este prea simpla pentru a explica complexitatea acestei realitati. Pe masura ce veti intelege, dragi parinti cauzele ADHD -ului veti elimina orice sentiment de vina in legatura cu strategiile pe care le-ati aplicat pentru a va creste copilul, strategii in care ati esuat lamentabil. 

 
ADHD-UL NU ESTE O STARE MEDICALA CARE VA RASPUNDE CA PRIN MAGIE LA ORICE TIP DE CORECTIE PARENTALA SI NICI NU VA FI VINDECATA DE ORICARE DINTRE FORMELE PREZENTE DE TRATAMENT MEDICAL SAU PSIHOLOGIC.
 
Ea a fost catalogata ca o tulburare psihiatrica ce poate fi caracterizata de simptome de deficit de atentie cu sau fara dovezi de hiperactivitate. Aceste simptome apar inaintea varstei de 7 ani. Subliniem ca aceasta stare nu dispare odata cu varsta si e posibil ca, netratata sa cauzeze deteriorari pe tot parcursul vietii unei asemenea persoane. Pacientii care prezinta un deficit de atentie, par sa actioneze fara a gandi, nu asculta, nu iau in considerare nici o instructiune si au dificultati majore de concentrare.
Copiii ADHD sunt in pericol permanent de abandon scolar, de a folosi droguri si cu posibilitati reduse de integrare in munca si in viata de familie. ADHD este o boala diagnosticata pe baza unui grad de deficit de atentie sau hiperactivitate si impulsivitate, care este asa de ridicat incat, interfereaza cu abilitatea unei persoane de a-si rezolva singura aceasta problema, fara ajutor de specialitate. Din studiile de specialitate putem afirma ca pacientii cu ADHD, pot fi diagnosticati la orice varsta!
 
Medicul care examineaza pacientul TREBUIE SA SE ASIGURE ca simptomele de deficit de atentie, impulsivitate sau hiperactivitate nu sunt cauzate de alta tulburare mentala sau fizica. Din nefericire traim intr-o epoca in care nevoia de analize de laborator e pusa la indoiala si exista chiar o tendinta periculoasa de a pune sub semnul intrebarii nevoia de analize de sange sau alte proceduri de diagnostic anterioare determinarii celui de ADHD.
 
Stiati ca: simptomele de deficit de atentie pot fi o caracteristica a hipoglicemiei? A anemiei, a  diabetului? A tulburarilor tiroidiene? A apneei in somn (opirea pentru o scurta perioada in somn a respiratiei). A alergiilor? A insuficientelor dietetice de zinc, magneziu? A acuitatii vizuale? (focalizare vizuala si convergenta care nu se  detecteaza cu usurinta intr-o examinare de rutina).
 
Regulile stabilite de Asociatia de Psihiatrie Americana cer ca un medic, psiholog specialist  sa se asigure ca simptomele de ADHD  nu sunt cauzate de o alta boala medicala. Nimanui nu-i convine  sa-i administreaze copilului o medicatie psihiatrica, daca nu este nevoie!
 
Asadar primul pas  in diagnosticare este eliminarea oricarei alte cauze  medicale.
 
Al doilea pas are legatura cu numarul de simptome de deficit de atentie hiperactivitate sau impulsivitate prezente.
Aceste simptome cel putin sase la numar trebuie observate pe parcursul a sase luni si cu conditia ca pacientul sa prezinte “DES” comportamentul semnalat pentru ca acesta sa fie considerat cauza de ingrijorare.
Un alt criteriu pentru diagnosticare cu ADHD priveste varsta copilului la care simptomele au inceput sa apara pentru prima data.
Majoritatea  copiilor  au energie multa, sunt zgomotosi, alintati, neascultatori dar nu toti sunt ADHD! Din acest motiv,  evaluarea copilului pentru ADHD este bine sa fie facuta:
  • intre 3 si 5 ani (indicat pentru copiii la care nu functioneaza nici un tip de disciplina, se raneste singur – se da cu capul de pereti de exemplu) din cauza comportamentului agresiv, tipa, urla, intr-un cuvant este de nestapanit.!
  • la sfirsitul claselor primare (aproximativ clasa a III a), copii cu probleme in a-si mentine atentia si concentrarea, nu-si duc niciodata la bun sfarsit sarcinile scolare sau mai sever au un comportament disruptiv in sala de clasa.
  • in timpul gimnaziului, copii care lipsesc nemotivat, permanent tulburati afectiv, depresivi pentru ca au  putini prieteni, cu reactii minime la recompense si pedepse, mint, se cearta cu parintii situandu-se pe pozitii opozante provocatoare etc…
  • perioada de liceu, copilul este suspendat repetat de la scoala cu risc crescut de abandon scolar, cu reactii violente, izbucniri temperamentale etc…
  • Acestia pot fi copiii nediagnosticati la timp, copii pe care educatorii la gradinita i-au numit galagiosi, plini de energie, exuberanti, nestapaniti batausi intr-un cuvant “copii problema”.
  • perioada finala este cea de dupa liceu, cand acesti ADHD nu au fost depistati deoarece  parintii lor de altfel extrem de devotati au  muncit neobosit pentru a organiza; “dezorganizarea copilului”, si-au dedicat tot timpul lor liber  pentru ca fiul/fiica lor sa termine ceva.., dezvolta un abuz semnificativ de substante (alcool, stupefiante, etc.), au probleme cu legea dar parintii lor sunt convinsi ca, “nu sunt copii rai”;
Dragi parinti, ADHD este o afectiune psihica asociata primar cu un tipar de inactivitate excesiva in lobii frontali ai creierului. La majoritatea pacientilor cu ADHD se pune in evidenta un tipar de SUBEXCITARE, o scadere a cantitatii de glucoza metabolizata in lobii frontali, o incetinire a fluxului de oxigen in acesti lobi si o incetinire a activitatii electrice inregistrata pe neuronii din aceasta regiune. Pe langa aceasta este vorba si de un neurotransmitator (dopamina) care are prea putine locuri de ancorare “receptori”, in celulele invecinate si acestea nu sunt activate la fel de repede (nu comunica eficient unele cu altele)
Exista studii stiintifice care dezvaluie faptul ca, 10-15% din pacientii cu ADHD nu prezinta asemenea tipare. Acest tip de pacienti de obicei raspund slab la medicamentele stimulante  si ar putea sa sufere de alt tip de tulburare neurologica caracterizata tot de simptome de  deficit de atentie, impulsivitate si hiperactivitate.
 
Cercetarile pe pacientii depistati cu ADHD, au indicat ca, daca tratamentul include o combinatie de medicatie, dieta si cateva tipuri de interventii (tratamente psihologice si educationale) acestea dau rezultate pozitive. Oricine cunoaste faptul ca putem imbunatatii sau invata un animal sa-si schimbe comportamentul, acelasi adevar este valabil si pentru oameni. Este  nevoie de un tipar nou de comportament sau de o serie de sisteme, cai noi si eficiente de a obtine rezultatele pe care vi le doriti.
 
Lipsa terapiei individuale si de familie, educatia parentala inadecvata, conflictele excesive in familie,vor duce insa la acutizarea simptomelor. Din start amintim ca ADHD este o afectiune medicala mostenita, asa ca parinti fiti pregatiti!!! Daca simtiti ca lucrurile au scapat de sub control nu incepeti sa va certati ca nebunii, este sigur ca nu se va intampla nimic pozitiv pana nu luati putina distanta fata de problema. Aveti incredere ca va vor veni idei bune pentru a va ajuta copilul.
 
NU UITATI!
Comunicarea, consecventa, perseverenta, rabdarea, dar mai ales iubirea este cheia succesului. Daca aceasta nu functioneaza si continuati sa va simtiti coplesiti, asigurandu-va ca nu suferiti de singuratate, nu va e foame, nu sunteti suparati din alte motive, faceti lucruri care va plac in fiecare zi si totusi nu va descurcati, programati o consultatie la doctor pentru  dumneavoastra insiva. Pot exista probleme medicale nediagnosticate care va stau in drum sau poate si dvs. aveti ADHD nedepistat si aveti nevoie de un tratament eficient. 
Eu cred cu adevarat, in ciuda anilor de dezamagiri si  frustrari pe care le-ati avut, ca cei cu ADHD pot fi numiti diamantele neslefuite ale acestui Pamant. Sunt indivizi formidabili care au potentialul de a  aduce contributii semnificative in cadrul societatii.   
Sarcina noastra a tuturor, parinti profesori, medici, psihologi, este sa ne asiguram ca nu sunt ignorati sau mai rau lasati la o parte.!
 
Recomandari:
  1. Efectuati analize complete pentru fiul/fiica dumneavoastra – cele sugerate in articol, sfatul medicului psihiatru si QEEG;
  2. Nu demisionati niciodata din functia de  “parinti” indiferent ce varsta ati avea  (sfaturile altcuiva sunt intotdeauna o alternativa la cine sunteti);
  3. Nu subestimati capacitatea de regenerare a mintii si corpului omenesc, chiar si atunci cand perspectivele par sa fie dintre cele mai sumbre. Din pacate, forta vietii este cea mai putin inteleasa forta de pe Pamant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *