S-au facut numeroase cercetari pentru a raspunde la aceasta intrebare dintr-o perspectiva tehnica a medicinei naturiste.
Specialistii in homeopatie raspund la aceasta intrebare explicand faptul ca remediile homeopate produc un raspuns actiune-reactiune intr-un sistem imunitar. Remediul impinge procesul bolii intr-o directie iar sistemul imunitar se indreapta in directia opusa, stimuland procesul de vindecare.
Remediile homeopate bine selectate ajuta sistemul de aparare al organismului sa se concentreze asupra cauzei care genereaza un tip de afectiune. Adeseori acest lucru inseamna o intoarcere la cauza initiala de lezare (mentala, emotionala si/sau fizica) ceea ce face individul sa se indrepte catre modelul stress/aparare. Cand acest lucru se intampla, individul se reconecteaza la vechile ganduri, emotii si simptome fizice care sunt inrudite intr-un fel cu originea simptomelor cronice. Acestea sunt percepute ca amintiri sau emotii puternice resimtite in timpul viselor ori starii de veghe, ca meditatii adanci asupra vietii unui individ, si/sau simptome fizice acute precum o evazare a unui prurit cronic sau tulburari digestive.
Specialistii in medicina naturista numesc acesta faza a procesului de vindecare “criza de vindecare” sau “refacerea”. Ei numesc acest tip de raspuns “agravare” a tipului de boala.
Exista puncte de vedere diferite in comunitatea celor care practica medicina naturista in legatura cu necesitatea ca pacientul sa treaca prin starea de agravare. Multi profesionisti homeopati cred ca acesta este un pas necesar in rezolutia oricarei boli cronice si privesc aceasta stare ca un raspuns al remediului. Cand homeopatii vad o stare de agravare la un pacient, sunt siguri ca sistemul de autovindecare a organismului a raspuns la remediu si ca realizeaza o restructurare necesara pentru a inlatura permanent simptomele.
Alti specialisti ai medicinei naturiste considera ca starile de agravare nu sunt necesare – dar, in schimb, reprezinta un semn ca a fost ales un tratament incorect, sau a fost aleasa gresit forta acestuia si/sau dozarea.
Concluzia este ca fiecare din cele doua puncte de vedere are un merit. In momentul in care un remediu “similimum” (remediul care se potriveste perfect cu simptomul descris de pacient) este ales, pacientul poate sa intre in legatura cu el si sa proceseze amintiri sau emotii suprimate pe care le accepta. Simptomul fizic “agravare” este moderat si temporar.
Cand este ales un remediu apropiat de “similimum” (dar care nu se potriveste perfect cu simptomul descris de pacient), sau cand dozajul sau puterea remediului nu sunt optime, pacientul are tendinta sa se interiorizeze – opune rezistenta in a se elibera de ganduri sau sentimente daunatoare, se simte amenintat de proces si, in consecinta, resimte mai acut simptomele fizice ale “agravarii” care sunt mai intense si mai de lunga durata.
Totusi, in cazuri patologice grave (precum cancerul), homeopatia ca latura importanta a medicinei naturiste, evidentiaza la majoritatea pacientilor o manifestare profunda de rezistenta in a-si da frau liber emotiilor. De obicei, acest lucru se intampla datorita unui mecanism de interiorizare care ii apara pe acestia de a simti sentimente care ii pot destabiliza sau care sunt destructive (de ex. sentimentul suicid). In consecinta, pacientii cu boli grave vor avea tendinta fie sa aiba reactii moderate la remediile homeopate (datorita mecanismului de interiorizare), fie aceste remedii vor da frau liber gandurilor, emotiilor si amintirilor care sunt extrem de toxice si destabilizatoare. In oricare din cazuri, exista initial o puternica rezistenta in procesul de exteriorizare.
Cand pacientii reusesc sa se elibereze de emotiile suprimate care sunt nocive (prin homeopatie sau alte modalitati ale medicinei naturiste), scenariul de succes este acela ca pacientii sa lucreze in colaborare cu specialisti (psihoterapeuti, consilieri, medici etc.). O serie de specialisti homeopati vor acorda sprijin, insa adesea este nevoie si de alti profesionisti ai medicinei naturiste.
In mod caracteristic, faptul ca un pacient este in stare sa isi exteriorizeze emotiile, este un semnn de tarie mentala/emotionala/spirituala – este dovada ca organismul este convins ca individul poate suporta amintirile sau emotiile fara nici un pericol. Astfel se evidentiaza si mai mult beneficiile aduse de medicina naturista pe plan medical, ca o alternativa la medicina alopata.